Cum creștem copii rezilienți

Reziliența reprezintă capacitatea de a ne adapta la situațiile nefavorabile, stresante pe care le înfruntăm de-a lungul vieții. Atunci când trăim emoții negative, dar suntem rezilienți, reușim să nu rămânem neputincioși în fața lor. Putem simți furie, frustrare, dezamăgire, însă este important să avem mecanismele potrivite pentru a le face față. Chiar dacă nu putem schimba experiențele prin care trec cei mici sau provocările pe care le înfruntă, ceea ce putem face este să le oferim capacități astfel încât aceste provocări să fie constructive pentru ei, să le înțeleagă și să le accepte. În 2 cuvinte, le construim reziliența.

Admite atunci când greșești și discută despre cum poți fii mai bun data viitoare. Copiii învață foarte mult prin a-i imita pe adulții semnificativi din viața lor. Cel mic va dori să fie ca tine, astfel că îți va urmări fiecare mișcare. 

Va învăța din propriile greșeli și va face mai bine data viitoare. Există un spațiu prețios între a cădea și a ne ridica să o luăm de la capăt. Rolul tău este să îl înveți să își găsească stabilitatea și echilibrul. Bineînțeles că uneori singurul lucru de care va avea nevoie ca să o ia de la capăt este ca tu să îl ridici, să îl cureți și să îl susții din nou în demersurile sale. Însă nu de fiecare dată. Expunerea la factori stresori și la provocări cărora le poate face față în copilărie ajută la capacitatea sa de a le face față și în viața de adult.  Există dovezi ale faptului că experiențele timpurii aduc cu ele schimbări pozitive în cortexul prefrontal, partea creierului care ne dictează ,,fii liniștit, poți face asta!” și care ne va proteja de efectele negative ale stresului mai târziu în viață. Să asemănăm procesul cu imunizarea – un factor patogen, fie un virus sau un eveniment stresant va ajuta la consolidarea rezistenței pentru a ne proteja mai târziu de o versiune mai severă a sa.

Învață-l cum să caute suport atunci când are nevoie. Copiii consideră că a fi curajos înseamnă a face lucrurile pe cont propriu. Asigură-l că a fi puternic și curajos înseamnă a ști atunci când să ceri ajutorul. Dacă există activități pe care le poate face independent, ghidează-l către acestea, însă fii alături de el și oferă-i suport și încurajare.

Prin setarea de obiective reușim să prioritizăm ceea ce este important, să stabilim clar ce ne dorim să obținem, precum și să identificăm beneficiile pe care le așteptăm odată cu atingerea obiectivului. Așa cum se învață orice altă capacitate, setarea obiectivelor este una dintre ele. Îl poți ajuta pe cel mic să seteze și să atingă mici obiective care vor ajuta în consolidarea încrederii și rezilienței sale.  

Transmite-i faptul că mai mult decât rezultat, contează procesul. Este un copil curajos pentru că încearcă și experimentează lucruri, chiar și pe cele dificile. ,,Pot observa că ai lucrat cu multă atenție.”/,,Chiar ai înțeles acest exercițiu!”

Nu te grăbi pentru a rezolva situațiile provocatoare în locul său. Consultați-vă pentru a găsi diverse modalități de abordare a problemelor, precum și consecințele fiecărei soluții găsite. Cuvintele tale au un efect major asupra celui mic deoarece sunt fundamentul pe care el își va construi discursul. Mai degrabă decât să rezolv problema pentru el, începe ărin a-i oferi limbajul potrivit pe care să îl folosească pentru a se descurca independent. De exemplu:

,,Ce ar face (cineva pe care ei îl admira și pe care îl vede capabil) în această situație?”

,,Ce a funcționat înainte?”

,,Spune-mi toate ideile care îți vin în minte în următoarele 2 minute, chiar și pe cele care nu ți se par atât de potrivite.”

,,Cum putem împărți această mare problemă în bucăți mai mici?”

Toate emoțiile sunt bune. Vorbind despre emoții, cel mic va înțelege că și cele care se simt mai puțin plăcut sunt normale. Aducându-l în lumea ta emoțională în momente adecvate, el va înțelege că tristețea, dezamăgirea, blocajele sunt experiențe umane normale. Atunci când experiențele sunt normalizate, copilul se va simți sigur și securizat, reușind să exploreze astfel însemnătatea acestora pentru el. Cel mic va experimenta modalități prin care să răspundă adecvat acestor sentimente.

,,Da, sunt dezamăgit că nu am obținut această slujbă, dar asta se întâmplă pentru că este important pentru mine. Este frumos să ai lucruri care sunt importante pentru tine, chiar dacă nu se sfârșește mereu așa cum ți-ai dori. Am făcut tot ce am putut pentru interviu și știu că voi fi bine. Poate că acesta nu a fost job-ul pentru mine, însă știu că se va ivi unul perfect! Trebuie să fiu perseverent și răbdător.”

Asigură-l că orice s-ar întâmpla, îl iubești necondiționat. Această asigurare va fi o baza la care să se întoarcă atunci când mediul înconjurător îi oferă sentimente de nesiguranță. În cele din urmă, va învăța că poate avea încredere în capacitățile sale. O mare parte a rezilienței constă în consolidarea încrederii în sine. El este cea mai bună ființă în care se poate încrede!

Sursă

https://www.heysigmund.com/building-resilience-children/

Articol tradus si adaptat de: Psih. Diana Marinescu

Ilustrații de Octav Codrea

Leave a comment: