Legenda Iepurașului de Paște

Demult, într-o pădure unde trăiau multe animăluțe, și-a făcut apariția o pasăre misterioasă. Nu mai văzusera niciodată o astfel de creatură. Avea penele în culorile curcubeului și cânta angelic, cum nu se mai auzise.
Era iubită de toate animalele pădurii pentru că le încânta în fiecare zi cu trilurile ei. Mai ales acum, că iarna tocmai ce trecuse, era fericire peste tot prin pădure, cu soare cald și cântece vesele ale păsării misterioase.

Însă, într-o zi, pasărea a fost găsită de prietenii ei lângă un copac bătrân. Era rănită și plângea de durere. Ideea animăluțelor a fost să meargă la Zeița Lunii și a Renașterii, Eostre, și să o roage să le salveze prietena. Zis și făcut!
Zeița a luat pasărea în grijă, a hrănit-o cu mâncarea zeilor și i-a curățat rănile în fiecare zi. Cu timpul, pasărea s-a vindecat complet, iar Zeița a luat-o și a aruncat-o spre cer. Dar pasărea a căzut. Nu mai putea zbura. Deși fusese salvată, Zeița știa că fără zbor, pe pasăre o așteptau alte pericole în pădure.
Așa că i-a venit o idee! A transformat pasărea în iepuraș. Nu mai putea zbura, însă acum era foarte rapidă. Totuși, iepurașul a păstrat obiceiul de a face ouă.

Astfel, în semn de recunoștință, în fiecare primăvară, când are loc echinocțiul, Iepurașul îi duce Zeiței daruri constând în ouăle sale pictate în culorile curcubeului. Și pentru că are un suflet bun, s-a gândit să împartă bunătăți și tuturor celor necăjiți, dar și copiilor care fac fapte bune!